In ultimele saptamani principalele mele drumuri zilnice au fost pentru a viziona (muuuulte) garsoniere si, bineinteles, la banca - ca doar ea imi da banii sa mi-o cumpar. Plus parintii parte din economiile lor de-o viata... dar am si eu o contributie in toata treaba asta (pe langa timp, efort si stres): am pus ceva bani deoparte de cand am salar - cam cat sa imi iau mobila si electrocasnicele. Deci nu sunt chiar un parazit.
Cateva observatii culese pana acum:
1. Agentiile imobiliare (romanesti) sunt cele mai proaste inventii! Exista oameni care cauta (de multa vreme) sa isi vanda locuinta si alti oameni care cauta sa cumpere. Si saracii se tot cauta unii pe altii si nu se gasesc. Pentru ca intre ei sunt acele specii numite agenti imobiliari:
- tipul 1: barbat, tanar, pantofi sau ciocate cu varf lung si ascutit (daca se poate, lacuiti), blugi, curea (din piele "ecologica", adica plastic!) cu catarama maaaare metalica cu logo D&G sau Armani (evident produs original!), camasa (ca doar trebuie sa avem tinuta "office" sa impresionam clientul) cu dungi si ea tot de plastic. Vorbeste mult si in continuu, pe drum, in timpul vizionarii, dupa. Iti lauda mica vagauna cu peretii ciuruti de parca ar fi situata in mijlocul Parisului chiar vizavi de Luvru, are neaparat si intotdeauna "potential".
- tipul 2: femeie, tanara, destul de prezentabila vizual, unghii facute cu model, machiata, par aranjat, comoda, nu ii place sa se deplaseze pe teren - daca ai putea sa stai de vorba cu ea in birou, sa iti gasesti locuinta singur si sa ii dai la urma comision ar fi perfect!
Eu stiam si le spuneam foarte clar ce tip de garsoniera vreau: decomandata, in bloc mixt, cu balcon, cu imbunatatiri (care sa nu necesite renovare colosala). Si dupa multe schimburi de telefoane intre mine si agent, intre agent si proprietar, iarasi intre mine si agent etc. pentru a stabili o vizionare, dupa alergat de la serviciu si mers la locul cu pricina, ce sa vezi: o garsoniera amarata, semidecomandata, intr-un bloc "mixt", aratand ca dupa razboi, in care trebuia sa schimbi tot, instalatii electrice, sanitare, sa dai jos calciul gros de pe pereti, sa schimbi tamplaria etc (adica sa te muti dupa 6 luni dupa ce ai cumparat-o, in cel mai fericit caz). Cea mai tare conversatie:
"Ati spun ca e decomandata."
"Da, da, este!"
"Pai asta este semidecomandata!"
"Aaaa, pai nu vedeti ca daca spargeti aici peretele asa, si mai ziditi aici un pic se face decomandata!"
Mda... pe sistemul asta poate sa imi prezinte si un spatiul gol drept o locuinta "cu potential": ii pun eu trei pereti ici si unul colo, un acoperis si gata, am o locuinta. Dar lui neaparat trebuie sa ii dau comision pentru ca m-a "luminat"!
Am povesti comice si de la banca sau notar, insa comice in sens pozitiv, cu oameni faini. Consiliera mea de credit e o femeie tare simpatica, are 3 fete cu turc, dar care a divortat de ea pentru ca vrea si baiat/ mostenitor. Notarul la care am ajuns pur intamplator - aflu la a doua intalnire ca e din Pascani si ca avem cunostinte comune.
Asa ca, daca aveti intrebari legate de etapele bancare si notariale in achizitia unei locuinte, costuri si tarife, acte necesare, timp de asteptare - I'm your woman!
Cam asta este viata mea acum, foarte "lumeasca"! Si atat de mult m-a prins ca am si uitat de alte dileme existentialo-amoroase! Ceea ce nu e neaprat un lucru rau... Nu?
I am schocked:
ReplyDelete1. Io nu am nimic pus deoparte. S-a dus totu' cu operatia estetica de ovar. Cred ca daca ma strang la punga reusesc sa-mi iau masinuta de facut inghetata pe care mi-o doresc de cand a dat soarele anul asta.
2. Tot nu stiu ce-i aia decomandat si ce-i aia nedecomandat. Cred ca o sa inteleg cand mi-o veni si mie sorocu' la credite.
3. Da femeia aia nu stie istoria romanilor. Cum adica sa se ia cu turcu'? Sa zica mersi ca nu s-a aruncat de pe-o stanca dupa ce i'a facut turcu felu'?
Postu' tau ma face sa ma duc acasa si sa-mi fac un plan de economisire pe cinci ani si sa abandonez gandu' care m-a chinuit azi toata ziua si anume sa plec la istanbul in weekend.
Si varianta ta e foarte ok. Enjoy life, live in the present!
ReplyDeleteSincer, invidiez oamenii care pot face intr-adevar asta. Eu daca nu am o idee sigura de viitor nu prea ma pot bucura de prezent. Asa ca ia si fa inghetata buna si cheama-ne la tine sa mancam si sa povestim.
Cat priveste partea serioasa, daca o sa ai nevoie de consilier imobiliar sau de credite, te lamuresc eu si cum e cu decomandatul, si cu marjele de dobanda si toate cele.
Fugi la Istanbul, ca suna tare bine!
Well bad news again, de fapt nu mai aveam bani nici de masina de inghetata. Am descoperit asta cand am vrut sa-mi cumpar niste galosi..modelul care merge cu orice pisicuta--adica leopard!
ReplyDeleteNu plec la istanbul ca n-are motanelu' pasaport!
Apropo de agenti, cand cautam io acum un an juma chirie in centru, la un mom dat m-a dus agentu la un burtos in tineretului care avea un apartament naspa si vorbea intr-una, evident ridicand in slavi investiile pe care le facuse el in apartament si care nu se vedeau!
Si am zis agentului: "Nu luam."
El: "De ce?"
Io: "Nu-mi place proprietarul!"
El: "Pai si cum vreti sa fie proprietarul??"