treburi de vacanta

1. blogul acesta a cam adormit. eu fiind in concediu si avand deci timp de pierdut, am decis sa va imparatasesc din foarte plictisitoarele mele planuri de vacanta.

da, pentru mine a venit in sfarsit vacanta, dar nu cu trenul din frantza. acela e TGV si presupun ca nu i-ar lua 6 ore sa ajunga din bucuresti intr-un deja celebru oras moldovenesc.

nu ma plang insa de drumul spre casa, caci din fericire am avut ce face. nu am mai stat de vorba cu tot felul de oameni, asa cum faceam in anii studentiei (suna cam patetic!), caz in care ar fi trebuit sa adaug un comentariu la povestile lui minehaha despre oameni minunati sau cel putin despre personaje intersante. am reusit in schimb sa citesc, mai ales ca in ultimele luni nu prea am mai avut timp de asa ceva.

am lasat acasa cartea pe care mi-a dat-o un coleg si pe care ma chinui de ceva vreme sa o citesc. ma plictiseste insa ingrozitor. si desi i-am promis ca i-o voi inapoia citita, cel mai probabil voi spune adevarul crunt in fata: mi se pare ingrozitor de plictisitoare.

in schimb mi-am cumparat din pasajul de la universitate o carte cu o coperta vesela si frumos colorata. gabriel garcia marquez, n-am venit sa tin un discurs. 35 ron, polirom. m-am apucat sa o citesc cand a plecat trenul din gara si m-am oprit doar cand se intunecase afara, iar cei de la cfr faceau economie la energia electrica.

nu e un roman, ci o carte cu discursuri. am mai citit una mai demult, scrisa de leopold sedar senghor, despre negritudine, parca asa se chema, si pot sa spun ca am facut o pasiune pentru acest gen.

n-am venit sa tin un discurs
1. a reusit sa ma indeparteze de discursurile sforaitoare pe care le vad mai des la lucru sau la televizor
2. mi-a trezit cheful de citit literatura sud-americana.


2. voi petrece cateva zile la tzara, fara betoane, asfaltari si borduri. si mai ales fara muncitorul roman care asfalteaza, evident la amiaza si la bustul gol. pe acest model, ce-ar fi sa mergem cu totii la serviciu la bustul gol, sau in sutien?