E si televizorul bun la ceva

Cum am fost criticata si apostrofata ( si pe buna dreptate) ca nu ma invrednicesc sa fiu activa pe blogul nostru incep si eu activitatea blogaristica.

Nu stiu daca stiti, si daca nu stiti va spun acum, eu nu m-am mai uitat la televizor din Octombrie 2003. Stiu exact data pentru ca atunci am inceput facultatea iar tanti la care stateam in gazda ma lasa sa ma uit la niciunul dintre cele 2 televizoare pe care le avea doar la zile mari ( asa am vazut finala Eurovision cand a castigat Ruslana) . Oricum, cred ca m-am obisnuit pentru ca nici dupa ce am plecat de la doamna Fierbinteanu din Colentina, si mai apoi din camin nu mi-am mai luat televizor.

Contrar obiceiului meu aseara am cautat asa din proprie initiativa o emisiune al carei inceput il vazusem cu frate-mie in week-end, la tara. E foarte posibil so o stiti pentru ca dupa ce am vizionat-o fara pauze de publicitate, la calculator, am aflat ca a primit premiul pentru cel mai bun interviu sau asa ceva. E vorba despre " Vorbe Grele" realizata de Victor Ciutacu, un perosnaj pe care iar nu pot sa-l inghit din putinele dati in care l-am vaut tot asa in emisiuni inregistrate pe caculator.

Dar nu despre Ciutacu vreau sa va povestesc ci despre persoalitatea pe care am redescoperit-o prin emisiunea lui: Dorel Visan se numeste. Eu mi-l aduceam aminte din filmul "Senatorul Melcilor" cu replica epocala de-a dreptul " Fir-ati ai d....ului cu melcii vostri" la care rad si acum daca o aud fie doar si izolat intr-o conversatie si care a devenit asa un fel de argou intre mine si frate-miu.

Omul asta pe care il uitasem, si pe care mi-l aduceam aminte dintr-o replica de film m-a tinut lipita cu ochii de ecranul calculatorului timp de peste 1 ora si jumatate. L-am ascultat cum ascultam cand eram mica povestile la pick-up, desi nu spunea povesti. M-am minunat sa aflu cate si mai cate stie despre spiritualitatea tibetana, si indiana si africana si ca scrie poezie mistica pentru care a fost si premiat si ca face taichi in fiecare dimineata :), si creste albine. Dar pe langa micile sau marile "secrete" pe care pana la urma fiecare dintre noi le avem mai era ceva. Ati observat ca sunt oameni care te leagana cand vorbesc? Asa era domnul asta. Emana liniste si impacare prin simplul fapt ca era.

Concluziile sunt mai multe:
1. Am reconsiderat alegerea mea de a nu ma mai uita la televizor. A trecut multa vreme de cand n-am mai consumat activ televiziune si este nevoie de o reevaluare.
2. Tindem sau cel putin am observat ca eu am tendinta sa incadrez oamenii in categorii ca si cum ar incapea in niste sertare de unde ii scoatem cand si cand, cel mai probabil din motive de timp dar si de "hard" si "soft" limitate. La partea asta nu am nici o rezolvare inca desi am gasit un tutorial legat de speed reading, care e posibil sa ajute si care zice ca mintea umana are viteza de citit de multe mii de caractere pe minut, mai rapid decat putem da paginile unei carti. Incerc si va spun daca merge.